Mersul de-a bușilea și lateralitatea funcțională – implicații în dezvoltarea neuro-motorie timpurie și performanța academică

În ultimele decenii, tot mai multe cercetări din domeniul neuroștiințelor și al psihomotricității au scos în evidență importanța etapelor timpurii de dezvoltare motorie, în special târâtul și mersul în patru labe pentru cel puțin 4 luni de zile în primii 2 ani de viață, pentru formarea conexiunilor neuronale, echilibrarea emisferelor cerebrale și consolidarea lateralității.

Pe baza observațiilor directe realizate în peste 20 de ani de lucru la catedră (CSS Brașovia) și peste 13 ani în programe de baby gym și dezvoltare senzorio-motorie (Bebe Rostogol-baby gym), se conturează un model îngrijorător: în aproximativ 98% din cazurile copiilor cu manifestări tip ADHD, dificultăți de orientare spațială sau dezechilibre senzoriale, s-a constatat absența acestei etape motorii sau o durată insuficientă a ei.

Această fază aparent banală a dezvoltării motorii este, de fapt, esențială pentru:

• maturizarea trunchiului cerebral,
• dezvoltarea corpus callosumului (care leagă cele două emisfere),
• stabilirea lateralității biologice (mâna, ochiul, urechea și piciorul dominant).
• 
  

Fără aceste tipare motorii stabile și echilibrate, copiilor le este greu să stea în bancă, iar doar statul în fund le consumă o cantitate semnificativă de energie mentală. Ca rezultat, nu mai rămâne suficientă energie pentru procesarea auditivă și înțelegerea informațiilor transmise de profesor. Sistemul nervos este ocupat cu menținerea posturii și a echilibrului, în loc să se concentreze pe învățare.

În plus, mersul în patru labe joacă un rol-cheie în formarea motricității fine. În această etapă, copilul începe să folosească degetul mare separat de celelalte degete, ceea ce pune bazele mișcărilor independente ale policelui – fundamentul prinderii corecte a creionului și al scrisului de mână eficient și relaxat.

Tot în această etapă se dezvoltă și convergența oculară – capacitatea ochilor de a urmări simultan un obiect apropiat, menținând alinierea axelor vizuale. Fără convergență oculară bine dezvoltată, vederea în adâncime nu este funcțională, iar copiii pot prezenta dificultăți în focalizare la aproape, tendință de evitare a scrisului sau chiar probleme oculare precum strabismul convergent sau divergent.

În practica mea pedagogică, am observat frecvent incongruențe între lateralitatea funcțională (mâna cu care copilul scrie, urechea cu care ascultă etc.) și lateralitatea biologică, ceea ce poate sugera o adaptare forțată la un model social dominant (de regulă, dreptac). De exemplu, un copil născut stângaci, dar îndrumat să mănânce și să scrie cu mâna dreaptă, poate manifesta un dezechilibru în integrarea senzorială, cu posibile efecte în atenție, coordonare sau limbaj.

Un alt aspect des întâlnit este nealinierea dintre ochiul dominant și mâna dominantă, ceea ce poate duce la dificultăți în orientarea spațială a literelor și chiar la scrisul în oglindă. Acest fenomen apare frecvent la copiii de vârstă școlară mică, iar cauzele pot fi legate de absența etapelor motorii precoce, de o lateralitate forțată sau de lipsa integrării senzoriale vizual-motorii.

Mai mult, în cazul unor infecții repetate (ex: otite), am observat o modificare rapidă a urechii dominante – în decurs de 2-3 zile copilul începe să răspundă cu cealaltă ureche, ceea ce demonstrează plasticitatea naturală a sistemului senzorial și adaptabilitatea creierului.

Totodată, atunci când urechea dominantă nu este aliniată cu emisfera activă sau cu lateralitatea generală, pot apărea probleme de înțelegere auditivă, ezitări în vorbire sau chiar forme de bâlbâială funcțională, care nu au o cauză organică, ci una senzorio-integrativă.

Intervenția timpurie, prin stimulare senzorio-motorie adecvată (rostogoliri, târât, mers în 4 labe, jocuri cu mișcări încrucișate, exerciții de echilibru), devine o unealtă esențială nu doar în prevenirea tulburărilor de dezvoltare, ci și în optimizarea potențialului cognitiv și emoțional al copilului.

Propunere practică pentru sistemul educațional

Pe baza experienței acumulate și a testării directe cu mii de copii, propun introducerea, în toate formele de învățământ preșcolar și școlar, a unui set simplu de exerciții neuro-motorii concepute pe principiile neuroplasticității. Aceste exerciții sunt construite special pentru:

• activarea simultană și coordonarea emisferelor cerebrale,
• reglarea tonusului postural și atenției,
• dezvoltarea percepției spațiale și a răspunsului emoțional echilibrat.

Practic, este vorba despre 10 minute pe zi dedicate unor jocuri și mișcări specifice (inspirate din Brain Gym și motricitatea primară), care pot fi ușor implementate de orice cadru didactic, indiferent de disciplină, și adaptate la vârsta copiilor.

Această intervenție scurtă, dar zilnică, ar putea aduce beneficii semnificative în:

• creșterea capacității de concentrare
• reducerea agitației și a comportamentelor dezorganizate,
• susținerea învățării funcționale pe termen lung.
• 
  

          Autor:

      Ioana Medrea

• Profesor de educație fizică și sport
• Antrenor de gimnastică artistică masculină – CSS Brașovia
• Fondator Bebe Rostogol – programe baby gym pentru copii între 3 luni și 5 ani
• Inventator Brain Gym Box – jocuri pentru neuroplasticitate, integrare senzorială, echilibrare emisferică și dezvoltare extrasimturi
• 
  

Referințe bibliografice 

1. Thelen, E., & Smith, L. B. (1994). A Dynamic Systems Approach to the Development of Cognition and Action. MIT Press.

→ Susține ideea că mișcarea este motorul dezvoltării cognitive și că acțiunile motorii timpurii influențează organizarea creierului.

2. Piper, M. C., & Darrah, J. (1994). Motor Assessment of the Developing Infant. Saunders.

→ Descrie importanța evaluării etapelor motorii precum târâtul și mersul în patru labe în dezvoltarea neuromotorie a sugarului.

3. Connolly, K., & Forssberg, H. (1997). Neurophysiology of motor development. Acta Paediatrica, 86(s422), 12–18.

→ Subliniază legătura dintre maturizarea creierului și mișcările de tip contralateral, fundamentale în mersul de-a bușilea.

4. Gabbard, C. P. (2018). Lifelong Motor Development (7th ed.). Pearson.

→ Analizează rolul motricității fine și al mișcărilor voluntare în achizițiile școlare – inclusiv scrisul de mână.

5. Corballis, M. C. (2009). The evolution and genetics of cerebral asymmetry. Philosophical Transactions of the Royal Society B, 364(1519), 867–879.

→ Fundamentează existența lateralității biologice și explică dezechilibrele care pot apărea când aceasta este forțată social.

6. McManus, I. C. (2002). Right Hand, Left Hand: The Origins of Asymmetry in Brains, Bodies, Atoms and Cultures. Harvard University Press.

→ O lucrare completă despre dominanța laterală și modul în care mediul influențează expresia acesteia, inclusiv efectele incongruenței mâinii-ochiului.

7. Swinnen, S. P., & Wenderoth, N. (2004). Two hands, one brain: Cognitive neuroscience of bimanual skill. Trends in Cognitive Sciences, 8(1), 18–25.

→ Explică importanța coordonării emisferice și a mișcărilor bilaterale în dezvoltarea creierului – cum sunt cele din mersul în 4 labe.

8. Kolb, B., & Gibb, R. (2011). Brain plasticity and behaviour in the developing brain. Journal of the Canadian Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 20(4), 265–276.

→ Oferă dovezi despre capacitatea creierului de a se adapta în primii ani de viață și despre efectele benefice ale stimulării timpurii.